Care sunt atenția selectivă, starea confuzivă și orientarea sub acoperire?

Atenția este un proces cognitiv de bază. Adică este nevoie de o stare de îngrijire adecvată, astfel încât restul proceselor cognitive să funcționeze corect. Percepția stimulilor interni și externi care ajung la creierul nostru depinde de starea noastră de atenție. De asemenea, atenția ne permite să selectăm cei mai importanți stimuli printre setul de semnale pe care le primește Creierul nostru, astfel încât comportamentul nostru să fie corect orientat către cele mai relevante evenimente ale mediului care ne înconjoară.

Conţinut

• Atenția este o funcție cognitivă complexă
• Statul general de atenție
  • Cele mai frecvente etiologii ale stării confuză
• Atentie selectiva
• Atenție selectivă și orientare ascunsă

Atenția este o funcție cognitivă complexă

Atenția este împărțită în starea de îngrijire generală și în atenția selectivă.

• Statul general de atenție se referă la capacitatea de a menține în timp o stare de alertă adecvată care permite procesarea corectă a stimulilor mediului nostru.
• Atentie selectiva Se referă la capacitatea de a selecta un stimul discret între setul de informații care ne vine constant, astfel încât maximizăm eficacitatea resurselor noastre cognitive și nu trebuie să le împărțim între mai multe surse de stimulare.

Statul general de atenție

Starea de îngrijire generală este necesară pentru a îndeplini orice altă funcție cognitivă, deoarece ne permite să detectăm stimulii mediului interior și exterior care ne înconjoară. Când starea generală de atenție este modificată, toate procesele cognitive sunt afectate.

Alterarea statului de îngrijire generală este cunoscută cu numele de Stare confuză.

Starea confuzivă poate fi o consecință a modificărilor metabolice, a otrăvirii sau a modificărilor primare ale sistemului nervos central. Mai jos sunt cele mai frecvente cauze ale modificării statului de îngrijire generală.

Cele mai frecvente etiologii ale stării confuză

• Modificări metabolice: hipoxie; hipoglicemie; Dezechilibru electrolitic; modificări ale ficatului, renale sau pulmonare; modificări endocrine.
• Infecții:
  • Sistemic: Pneumonie, septicemie.
  • Intracranian: Meningită, encefalită.
• Otrăvire: Alcool; medicamente anticolinergice; sedative și hipnotice; Toxic industrial.
• Abstinență de droguri: Alcool; Sedative și hipnotice.
• Boli neurologice: Criză epileptică; Traumatisme Craneoecephalic; Leziuni focale (lob parietal drept, regiune occipitotemporală, lob frontal, mezencefalon, talamus).
• Alții: Statele posturgice.

Pacientul într -o stare confuzivă este adesea somnoros și, în cazuri extreme, Starea confuzivă poate duce la comă. În orice caz, se pare că starea confuzivă nu coincide în mod necesar cu o modificare a stării generale de activare corticală (sau excitare), deoarece modificarea atenției poate fi mult mai gravă decât starea de somnolență. Unii pacienți, de exemplu, Pot fi complet trezi, chiar agitati, dar a arătat o modificare disproporționată a atenției. Astfel, mecanismele de atenție generală și cele ale excitației nu par a fi complet copleșite.

În plus față de modificarea îngrijirii generale, starea confuzivă se caracterizează prin modificarea stării de supraveghere și a unei distractibilitate ridicată, ceea ce împiedică menținerea unui gând coerent și incapabil pentru a efectua mișcări intenționate. Toate funcțiile cognitive (îndrumare, memorie, limbaj, judecată etc.) Sunt modificate. În același mod, pot apărea modificări perceptive, cum ar fi halucinații, modificări de dispoziție și imagini cu psihomotor sau pasivitate extremă.

Atentie selectiva

Din setul de stimuli pe care îi primim constant, trebuie să selectăm unul sau mai multe pe care să ne concentrăm atenția. Acest lucru se realizează prin îngrijire selectivă.

Imaginează -ți că ești la o petrecere cu mulți oameni care vorbesc în jurul tău. Presupunând că starea dvs. generală de atenție este corectă, adică presupunând că nu ați depășit consumul de băuturi alcoolice, veți putea detecta multe conversații. Atenția selectivă vă va permite să vă concentrați pe una dintre aceste conversații și să ignorați restul, astfel încât acestea să nu interfereze cu dvs.

Dar de ce trebuie să ne concentrăm atenția asupra unui număr limitat de stimuli în loc să le prelucrăm pe toți? Poate că creierul nostru nu poate prelucra toate informațiile senzoriale simultan. Cu toate acestea, deși creierul nostru ar putea prelucra toate informațiile senzoriale simultan, Eficacitatea procesării cognitive este mai mare atunci când este limitată la un număr mic de stimuli.

Atenția selectivă este o funcție dinamică, deoarece putem schimba atenția în funcție de circumstanțe. Continuând cu exemplul petrecerii, acest lucru permite, de exemplu, că acordăm rapid atenție conversației din spate dacă simțim că cineva vorbește despre noi. Uneori, vom încerca să păstrăm în același timp doi sau mai multă atenție. Numim acest proces atenție împărțită. În mod logic, procesarea cognitivă este mai puțin eficientă atunci când acordăm atenție multor stimuli, deoarece crește posibilitatea interferenței, dar atenția împărțită ne permite să facem mai multe sarcini în același timp, cum ar fi conducerea și menținerea unei conversații sau gătitul și ascultarea și ascultarea stirile.

Atenție selectivă și orientare ascunsă

Când ascultăm un zgomot intens și brusc, ne orientăm simțurile către sursa de stimulare. Astfel, de exemplu, întoarcem capul și corpul și ne mișcăm ochii în direcția stimulului. Acesta este unul Răspuns deschis de orientare, Deoarece implică o mișcare evidentă a diferitelor organe ale corpului.

Uneori, însă, ne putem concentra pe un stimul fără a fi nevoie să efectuăm tipuri de răspuns motor. Acest lucru se numește orientare ascunsă.

În general, orientarea sub acoperire însoțește orientarea deschisă, dar în proiectele experimentale adesea orientare ascunsă pentru a studia bazele neuronale ale îngrijirii selective au fost utilizate.

Într -o situație experimentală tipică, un subiect este pus în fața unui ecran al computerului și i se cere să apese un buton cât mai repede posibil atunci când detectează prezența unui stimul specific (de exemplu, un pătrat) de o parte și de alta a celor două părți ale Monitorul. Subiectul este însă solicitat să nu ia vederea unui punct situat în mijlocul ecranului. Dacă înainte de apariția stimulului care trebuie detectat, oferim o pistă pe partea în care va apărea stimulul (de exemplu, indicând cu o săgeată), subiectul va detecta mai repede stimulul atunci când următorul apare indicat de săgeată că atunci când apare partea opusă. Acest lucru indică faptul că subiectul, indus de orientarea săgeții, i -a concentrat atenția asupra părții ecranului, deși ochii nu s -au mutat din punctul situat în mijlocul ecranului.

Subiectul a fost instruit pentru a nu privi departe de centrul ecranului și a apăsa un buton atunci când detectează prezența unui pătrat. Dacă înainte de prezentarea stimulului, dăm o pistă pe partea pe care va apărea pătratul, aceasta va detecta mai repede prezența ei atunci când apare împreună indicată de săgeată (b) că atunci când apare partea opusă (c). Acest lucru arată că, deși nu a mișcat ochii centrului ecranului, el și -a concentrat atenția lângă ecranul indicat de săgeată.

În același mod în care ne putem concentra atenția asupra unei locații spațiale specifice, ca în exemplul precedent, ne putem concentra și pe un stimul specific.

Orientarea acoperirii poate fi direcționată atât către locații spațiale, cât și către stimuli discrete.

Această abilitate de a ne concentra atenția asupra stimulilor discrete ne permite să urmărim un stimul în mișcare fără să ne mișcăm ochii. Faptul că ne concentrăm atenția asupra unui stimul și nu pe celălalt depinde de mai mulți factori, cum ar fi caracteristicile fizice ale stimulului (culoare, luminozitate etc.), dacă apare brusc, dacă se mișcă sau este static, depinde de relevanța subiectivă pe care o ai pentru noi, etc.

Imaginează -ți că prezentăm doi stimuli în aceeași locație spațială (de exemplu, un pătrat cu o linie verticală care o traversează de sus în jos) pentru o perioadă de timp de milisecunde, care împiedică mișcările oculare (prezentarea taquitoscopică). În această situație, subiecții pot descrie până la două caracteristici ale aceluiași obiect (pătratul este roșu cu conturul negru, sau linia este bună și are puncte, de exemplu), dar nu pot descrie o caracteristică a fiecăruia dintre cele două obiecte (pătratul este roșu și linia este în regulă, de exemplu). Motivul este că atenția dvs. se poate concentra doar pe unul dintre cele două obiecte.