Tehnica de creare a intensității în terapia familială

Terapia familială structurală, un model de intervenție terapeutică dezvoltat de psihiatrul argentinian Salvador Minuchin, tratează familia ca o entitate interactivă cu subunități, reguli și limite și limite. Una dintre tehnicile notabile utilizate în această abordare este „creația de intensitate”, care se bazează pe Creșteți implicarea emoțională și angajamentul față de terapie pentru a depăși barierele de comunicare existente în familie.

Conţinut

• Care este tehnica de creare a intensității
• Cum funcționează tehnica de creare a intensității
  • Un caz de exemplu
  • Referințe

Care este tehnica de creare a intensității

Tehnica creării intensității în terapia structurală a Salvador Minuchin este o strategie terapeutică concepută pentru a spori participarea emoțională și angajamentul unei familii în timpul sesiunilor de terapie. A lui Obiectivul principal este de a facilita comunicarea eficientă și deschisă, abordează direct problemele și conflictele și motivează membrii familiei să participe activ la procesul de schimbare.

„Creația de intensitate” încearcă să depășească ceea ce Minuchin numește „câmpuri de surditate selectivă”, care se referă la tendința unor membri ai familiei de a ignora sau de a evita anumite probleme sau probleme. Acest lucru se poate datora mai multor factori, cum ar fi modelele de comunicare înrădăcinate, credințele personale și prejudecățile și mecanismele de apărare psihologică.

Prin creșterea intensității interacțiunilor în timpul terapiei, terapeutul poate Ruperea acestor câmpuri de surde selective și permițând să fie recunoscute și discutate subiecte evitate anterior sau ignorate anterior. Acest lucru poate duce la o mai bună înțelegere și empatie în rândul membrilor familiei, precum și la schimbări în dinamica și structurile familiei.

Procesul de creare a intensității trebuie să fie gestionat cu grijă și sensibilitate de către terapeut. Este esențial să echilibrăm nevoia de a aborda direct problemele și conflictele cu nevoia de a respecta limitele și emoțiile membrilor familiei. Când este utilizat corect, această tehnică poate fi un instrument puternic pentru a facilita schimbarea și îmbunătățirea relațiilor de familie.

Cum funcționează tehnica de creare a intensității

„Crearea intensității” în terapia structurală se bazează pe un set de strategii interrelaționate care sunt următoarele:

1. Repetarea mesajului: Terapeutul va repeta o întrebare sau o declarație în diverse moduri până când se va asigura că familia și -a înțeles complet sensul. Această repetare poate acționa ca un ciocan care rupe treptat rezistența emoțională sau cognitivă, permițând membrilor familiei să proceseze și să ia în considerare ideile și emoțiile prezentate.
2. Repetarea relațiilor izomorfe: În acest caz, terapeutul folosește mai multe moduri de a comunica același mesaj central. Aceste forme diferite, deși transmit aceeași idee fundamentală, sunt prezentate în moduri care reflectă perspective sau contexte diferite. Acest lucru poate ajuta membrii familiei să recunoască tiparele și conexiunile în interacțiunile și comportamentele lor care altfel ar putea ignora.
3. Modificare a timpului: Această strategie constă în manipularea ritmului și fluxului conversației terapeutice. Terapeutul poate accelera sau încetini conversația ca răspuns la emoțiile și reacțiile membrilor familiei. Accelerarea conversației poate crește intensitatea emoțională, în timp ce o încetinește poate ajuta familia să proceseze informații sau emoții dificile.
4. Schimbarea distanței: Această strategie implică manipularea spațiului fizic în timpul terapiei. Terapeutul poate cere membrilor familiei să se apropie sau mai departe unul de celălalt pentru a sublinia sau a calma intensitatea relațiilor lor. De exemplu, întrebarea unui tată și a unui copil care se simt mai aproape poate facilita o conversație mai intimă sau emoțională.
5. Rezistența la presiune a familiei: Deși terapeutul trebuie să respecte familia, el trebuie să mențină controlul asupra direcției și focalizării sesiunilor de terapie. Acest lucru poate implica rezistența presiunii de a se abate de la obiectivele terapeutice, în ciuda emoțiilor sau cererilor intense ale membrilor familiei. Terapeutul este liderul sesiunii și trebuie să ghideze terapia spre rezultatele dorite.

Fiecare dintre aceste tehnici își propune să depășească „pragul surdității” familiei. Acest termen metaforic se referă la barierele de comunicare care există în cadrul familiei din cauza mecanismelor de negare, evitare sau apărare. Prin creșterea intensității emoționale și a implicării în terapie, terapeutul poate ajuta membrii familiei să asculte, să înțeleagă și să abordeze în sfârșit problemele care nu au fost recunoscute înainte sau evitate.

Un caz de exemplu

Imaginează -ți o familie compusă din doi părinți, Luis și Ana, și fiica sa adolescentă, Laura. Laura a fost izolat din ce în ce mai mult, iar notele ei de școală au coborât. Deși Luis și Ana sunt îngrijorați, ei tind să evite problema, preferând să vorbească despre lucruri „pozitive” în timpul sesiunilor de terapie.

Pentru a utiliza tehnica de creare a intensității, terapeutul ar putea pune o serie de întrebări directe și specifice pentru a aduce problema Laurei în față și în centrul de conversație. În loc să -i permită lui Luis și Ana?-. Dacă continuă să o evite, terapeutul ar putea repeta întrebarea, poate într -un mod ușor diferit, pentru a menține atenția asupra subiectului.

Dacă Luis și Ana încep să fie incomode sau să reziste, terapeutul ar putea intensifica și mai mult conversația adăugând un strat emoțional mai profund: „Ți -e frică de ceea ce se întâmplă cu Laura?-.

Forțându -i pe Luis și Ana să -și confrunte direct frica și îngrijorarea pentru Laura, terapeutul folosește crearea de intensitate pentru a -și depăși rezistența la abordarea problemei. Această abordare poate ajuta Luis și Ana să -și recunoască și să -și proceseze emoțiile, ceea ce este un pas crucial pentru a putea susține Laura în mod eficient.

Este important de menționat că, deși acest exemplu arată modul în care crearea intensității poate fi folosită pentru a rupe barierele de comunicare, fiecare familie și fiecare situație sunt unice, iar tehnica trebuie să se adapteze la circumstanțele și nevoile specifice ale fiecărei familii.

Modelul structural în terapia familială sistemică

Referințe

• Minuchin, s. (1974). Familii și terapie familială. Mexic: Fondul de cultură economică.
• Minuchin, s., & Fishman, H. C. (1981). Tehnici de terapie familială. Barcelona: Payós.
• Nichols, m. P., & Schwartz, r. C. (2006). Terapia familială: concepte și metode. Madrid: Pearson.
• Camí, a. și toate (2019). Terapia familială socio -educativă. Ed. Eleftheria. Barcelona
• Imagine: https: // www.Pexels.com/es-es/foto/alb-y-negro-am-nina-mujer-15239332/