Psihologia comunității O abordare integrată a sănătății mintale

Psihologia comunității este o ramură a psihologiei care subliniază importanța contextului social și cultural în sănătatea mintală și în bunătatea oamenilor. Această disciplină încearcă să înțeleagă și să abordeze problemele psihologice dintr -o perspectivă colectivă, promovând dezvoltarea de abilități și resurse care ajută comunitățile să se confrunte și să depășească provocările cu care se confruntă.

În acest articol, vom explora fundamentele psihologiei comunitare, obiectivelor, metodelor și aplicațiilor practice din viața de zi cu zi.

Conţinut

• Fundamentele psihologiei comunitare
• Metode de lucru și cercetare în psihologia comunității
• Aplicații practice ale psihologiei comunitare
• Ce lucrează psihologii comunitari?
  • Referințe bibliografice

Fundamentele psihologiei comunitare

Psihologia comunității a apărut ca răspuns la limitările abordărilor tradiționale în psihologie, care s -a concentrat în principal pe individ și pe procesele lor interne. Această disciplină Recunoaște că oamenii nu trăiesc izolat, ci sunt cufundați în rețele sociale, culturale și economice care le influențează sănătatea mentală și bunătatea. Prin urmare, psihologia comunitară încearcă să analizeze interacțiunea dintre oameni și mediul lor și modul în care acești factori contribuie la apariția și menținerea problemelor psihologice și sociale.

Practic lucrează cu cunoștințe despre alte discipline, inclusiv Sociologie, științe politice, sănătate publică, psihologie transculturală și psihologie socială. Psihologii care lucrează în acest domeniu studiază viața culturală, economică, socială, politică și de mediu și modul în care trebuie să influențeze viața oamenilor din întreaga lume.

Deși psihologia comunitară a apărut în mare parte cu intenția de a localiza probleme de sănătate mintală în cadrul individului, Psihologii comunitari caută amenințări la adresa sănătății mintale în mediul social, sau în lipsa de ajustare între indivizi și împrejurimile lor. De obicei pledează pentru schimbarea socială, mai degrabă decât schimbarea individuală. Ei se concentrează pe sănătate și nu pe boală și pe îmbunătățirea competențelor individuale și comunitare.

Psihologia comunității se bazează pe mai multe principii fundamentale care îi ghidează abordarea și practica:

1. Abordare ecologică: Oamenii și comunitățile sunt luate în considerare în contextul lor social, economic, politic și cultural, recunoscând interacțiunea dintre diferitele niveluri ale ecosistemului (individ, familie, comunitate, instituțională și socială).
2. Imputernicire: Psihologia comunitară încearcă să promoveze abilitarea persoanelor și comunităților, promovând participarea activă la luarea deciziilor și dezvoltarea abilităților pentru a aborda problemele cu care se confruntă.
3. Diversitate si includere: Culturale, etnice, de gen și alte forme de diversitate sunt apreciate și respectate, susținând echitatea și includerea în toate aspectele vieții comunitare.
4. Prevenirea și promovarea: Psihologia comunitară subliniază prevenirea problemelor și promovarea bunăstării, în loc să se concentreze doar pe tratamentul tulburărilor sau intervenției după ce au apărut probleme.

Metode de lucru și cercetare în psihologia comunității

Psihologia comunitară folosește o varietate de metode pentru a aborda sănătatea mintală și problemele de bunăstare în comunități. Unele dintre aceste metode includ:

1. Cercetare participativă: Cercetarea participativă implică colaborarea dintre cercetători și membrii comunității, care lucrează împreună pentru a identifica și aborda problemele care le afectează bunătatea.
2. Intervenții comunitare: Aceste intervenții încearcă să abordeze factorii de risc și să promoveze bunăstarea în comunități, prin programe și proiecte care implică membrii comunității în proiectarea, implementarea și evaluarea lor.
3. educatie si antrenament: Psihologia comunitară se concentrează, de asemenea, pe educația și formarea profesioniștilor și a liderilor comunității, oferindu -le instrumentele și cunoștințele necesare pentru a aborda sănătatea mintală și problemele de bine în comunitățile lor.

Poate fi util să descriem psihologia comunității pentru a o distinge de alte discipline cu care este legată. De exemplu, este similară cu psihologia sănătății clinice și mintale, dar axată pe comunitate și orientarea acțiunii acesteia. Adică își propune să promoveze bunăstarea umană.

Psihologia comunitară folosește o varietate de metode de cercetare și acțiune, care includ:

1. Cercetare participativă: Membrii comunității sunt implicați activ în procesul de cercetare, de la identificarea problemelor până la implementarea și evaluarea soluțiilor.
2. Evaluarea programelor: Programele și politicile existente sunt evaluate pentru a -i determina eficacitatea și pentru a recomanda îmbunătățiri.
3. Dezvoltarea intervențiilor: Intervențiile sunt proiectate și implementate la nivel comunitar, bazate pe dovezi și adaptate nevoilor și caracteristicilor locale.
4. Instruire și sprijin: Membrii comunității sunt instruiți și susținuți pentru a deveni agenți de schimbare în propriile lor comunități.

Aplicații practice ale psihologiei comunitare

Psihologia comunității a fost aplicată într -o mare varietate de contexte și probleme, care includ:

1. Prevenirea sănătății mintale și a tulburărilor: Promovează bunăstarea emoțională și preveniți tulburările de sănătate mintală în comunități cu risc.
2. Prevenirea violenței și promovarea păcii: Abordarea violenței și promovarea păcii în comunitățile afectate de conflicte și violență.
3. Dezvoltarea comunității și reducerea sărăciei: Facilitarea dezvoltării economice și sociale a comunităților marginalizate

Ce lucrează psihologii comunitari?

În funcție de formare, experiență și preferințe, psihologii comunitari pot lucra în diverse domenii specializate care includ:

1. Anchetă: Psihologii comunitari pot efectua cercetări pentru a înțelege problemele și provocările cu care se confruntă comunitățile și dezvoltă soluții bazate pe dovezi.
2. Proiectarea și implementarea programelor: Lucrează la dezvoltarea, implementarea și evaluarea programelor și intervențiilor comunitare pentru a rezolva probleme specifice, cum ar fi prevenirea violenței, abilitarea femeilor, promovarea sănătății mintale sau îmbunătățirea calității vieții persoanelor în vârstă.
3. Consultanță și sfaturi: Ei pot acționa ca consultanți pentru organizații guvernamentale, non -guvernamentale și comunitare, oferind sfaturi și sprijin în planificarea, implementarea și evaluarea proiectelor și inițiativelor comunitare.
4. educatie si antrenament: Psihologii comunitari pot lucra în formarea și educația profesioniștilor, studenților și membrilor comunității pe probleme legate de psihologia comunității, cum ar fi abilitățile de conducere, rezolvarea conflictelor și dezvoltarea comunității.
5. Politică și advocacy: Participă la formularea politicilor și la promovarea schimbărilor la nivel local, regional sau național, pledând în abordări bazate pe comunitate pentru a aborda problemele sociale și de sănătate.
6. Lucru in folosul comunitatii: Psihologii comunitari pot lucra direct cu comunitățile, stabilind relații, identificând nevoile și colaborarea cu membrii comunității și cu alți profesioniști pentru a implementa soluții.
7. Sănătatea publică și promovarea sănătății: Lucrează la proiectarea și implementarea strategiilor de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor.

Psihologii comunitari pot lucra într -o varietate de organizații și medii, cum ar fi universități, instituții de cercetare, organizații non -guvernamentale (ONG -uri), agenții guvernamentale, spitale, centre de sănătate comunitară, organizații bazate pe comunitate și organizații internaționale și organizații internaționale.

Referințe bibliografice

• Montero, m. (2004). Introducere în psihologia comunității: dezvoltare, concepte și procese. Buenos Aires: Payós.
• Sánchez Vidal, a., Lois Palacín, M., & Morales Rodríguez, f. M. (2003). Psihologie comunitară: fundamente și aplicații. Madrid: Bibliotecă nouă.
• Jiménez Burillo, f. (2001). Psihologie și sănătate comunitară. Madrid: Uned.
• Martín-Baró, i. (1994). Psihologia socială a războiului: traume și terapie. San Salvador: Editori UCA.
• Alvarado, s. J., & Pérez, și. (2009). Manual de psihologie comunitară. Mexic: Universitatea autonomă din statul Mexic.
• Rappaport, j., & Seidman, și. (2000). Manual de psihologie comunitară: teoria și practica intervenției comunității. Barcelona: Payós.
• Rodríguez Aroccho, w. (2013). Intervenția comunității în contexte de diversitate culturală. San Juan, Puerto Rico: SM Editions.